Calatoria

In principiu stii unde mergi si de ce. Ai si bilet. Te pregatesti pentru calatorie cu un bagaj complet facut. De obicei. Incepi. Intalnesti tot felul de oameni. Speciali sau nu. Nu ii alegi in general. Ii gasesti acolo, au si ei locul lor, independent de tine. Asta in afara de cazul in care te mai duci cu cineva. Daca poti. Iti place locul in care stai ori nu prea. Stiai cu ce mergi si ce conditii se ofera. Sau nu. Era bine sa te interesezi. Sau sa ti se spuna exact. Uneori crezi ca cei langa care stai merg si ei in directia ta. Cateodata vezi destul de repede ca nu. Poate nici nu iti spun. Poate nici nu conteaza pentru ei sa iti spuna. Poate nici pentru tine. Ai o preocupare in timpul calatoriei. Ceva ce ti-ai propus sa faci. Si faci, ca regula. Sau ar trebui sa faci. Intalnesti oameni bucurosi, foarte veseli tot timpul. Sau pe altii foarte tristi, la care mereu ceva negativ se intampla. Iti faci prieteni buni. Sau dimpotriva, inveti sa ii eviti pe unii oameni. Politicos ori nu. Iei masa. Singur sau cu cei ce tocmai ti-au devenit prieteni. Poate iti place mancarea lor. Poate nu. Mai povestiti, mai trece vremea, mai radeti, mai glumiti, mai faceti una alta. Iti plac momentele petrecute impreuna. Ori nu. Poate te apropii mai mult de unele persoane. Adica foarte mult. Au fost cazuri. Bine, nu multe. Sau nu stim noi numarul. Unii te ajuta cand ai nevoie. Pe altii ii ajuti. Dar mai sunt si alte categorii. Unii se supara si pleaca in alta parte cu tot cu calatoria lor. Altii poate isi scurteaza calatoria. Iti pare rau de unii ca pleaca mai repede. Sau ca pleci tu. Promiti sa tii legatura. Uneori o faci, alteori te iei cu altele si mai uiti. Stii unde te dai jos si cand. Dar mai sunt si exceptii. Mai prelungesti, mai scurtezi. Ajungi la capatul drumului, oricare ar fi el. Unde oricum intr-un final toti pleaca in patru sau mai multe zari. Pleci si tu. Ca idee, ai ramas cu invataminte in plus. Competente le mai spun altii. Mai multe sau mai putine. Oricum ar fi, nu mai esti la fel ca la inceput. Proportia schimbarii poate sa difere. De la calatorie la calatorie, de la om la om, de la tren la tren. Conteaza mult daca ai dormit sau nu in tot timpul acesta. Printre altele.

Articol de Sorin Victor Roman, preluat de pe http://www.barcamp.ro/barcamp-volunteq-v1.0/propuneri/trenul-si-povestea-voluntarului-sev

Reclame

Pentru noul an

Who is the hero of the world? http://en.tackfilm.se/?id=1261762192062RA78

In prag de sarbatoare, ne vedem la informare!

In data de 19.12.2009, incepand cu ora 10:00, va avea loc la liceul Calistrat Hogas din Piatra-Neamt o prezentare a Programului Tineret in Actiune in care se va discuta despre oportunitatile accesibile tinerilor. Daca esti interesat sa afli mai multe despre modalitatile de a petrece timpul liber, de a te implica in comunitate, de a calatori si de a descoperi lucruri noi, atunci asteptam mesajul tau. Poti sa ne lasi comentariu la acest articol sau sa ne trimiti un mail pe adresa creedromania@gmail.com.

Intrarea este libera, activitatea desfasurata de CREED fiind cofinantata prin intermediul ANPCDEFP!

Va asteptam!

16.09

Cea mai inalta intelepciune la care poti ajunge este atunci cand ceea ce ai spus, sa-mplinesti. Cat e de simplu, dar cat e de greu!

Vasile Conta

Povestea cu creatura

In lunca Siretului. Undeva la jumatatea drumului dintre Iasi si Roman.

In fata mea apa de o culoare indoielnica, in spate padurea inalta si frunze imense de brusture. Stau pe un nisip care in alocuri se impleteste cu verdeata “Aici e <<locul unde se termina plaja in conceptia lui Papinian>>, dupa cum ar spune proful meu de drept roman.” Am picioarele ascunse in nisip si ma intind pe spate. Peste tot sunete felurite de pasari mari si mici, de vietati/chestii prin iarba si, in departare, voci cunoscute. Raman privind cerul prin frunzis- o imagine banalizata de-a lungul povestioarelor, dar ramasa la fel de puternica in realitate- si astept. Intru intr-o stare semi-meditativa (ar fi meditativa daca m-as gandi la ceva, dar prin minte nu-mi trece decat linistea si calmul… pacea sufleteasca cum ar spune indienii?). Revin la realitate atunci cand aud zgomote venind din iarba deasa din spatele meu. Mi-e frica de serpi asa ca ma indrept spre gloata de coconi de toate varstele care se indreapta spre mine.

Sunt neatenta, merg desculta si ma impiedic de un cablu din fier care iesea din nisip si era o capcana ideala pentru picioare neatente. Ma enervez, imi fac draci. In fata mea grupul de copii e din ce in ce mai aproape. O fetita de vreo 5-6 ani ajunge la 2 metri de mine, se opreste, se apleaca si ridica o punga din nisip. Enervarea mea creste: locul e pustiu, cine a lasat gunoaie aici?

-Inainte sa incepem sa ne jucam propun sa strangem un pic din jur, ca sa nu ne incurce sau sa ne ranim (vezi cazatura mea de adineauri!).

Grupuletul se apuca de strans. Gunoaiele nu sunt multe, dar umplem o punga cu plastic, conserve, ata, cablu etc.

-Acum putem sa ne jucam!

Timpul trece.

Pentru cei mai mici jucam si “ascunsa”. Dar jocul ne e oprit brusc de Radu. Gasise o broasca testoasa moarta printre ierburile de la mal. Copii sunt curiosi si incep sa o examineze: “De ce a murit? Pare tanara si sanatoasa”. E o broscuta mica asa ca unul singur o tine in mana, restul privesc. La un moment dat cineva observa ca din gura ii iese un colt de ceva. Trage de colt. Era o bucatica de celofan.

“A murit asfixiata”

“Cred ca e bine ca am strans gunoiul. Pacat ca nu l-am adunat mai devreme, puteam sa salvam micuta creatura.”

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. Bit.

« Older entries