Povestea cu creatura

In lunca Siretului. Undeva la jumatatea drumului dintre Iasi si Roman.

In fata mea apa de o culoare indoielnica, in spate padurea inalta si frunze imense de brusture. Stau pe un nisip care in alocuri se impleteste cu verdeata “Aici e <<locul unde se termina plaja in conceptia lui Papinian>>, dupa cum ar spune proful meu de drept roman.” Am picioarele ascunse in nisip si ma intind pe spate. Peste tot sunete felurite de pasari mari si mici, de vietati/chestii prin iarba si, in departare, voci cunoscute. Raman privind cerul prin frunzis- o imagine banalizata de-a lungul povestioarelor, dar ramasa la fel de puternica in realitate- si astept. Intru intr-o stare semi-meditativa (ar fi meditativa daca m-as gandi la ceva, dar prin minte nu-mi trece decat linistea si calmul… pacea sufleteasca cum ar spune indienii?). Revin la realitate atunci cand aud zgomote venind din iarba deasa din spatele meu. Mi-e frica de serpi asa ca ma indrept spre gloata de coconi de toate varstele care se indreapta spre mine.

Sunt neatenta, merg desculta si ma impiedic de un cablu din fier care iesea din nisip si era o capcana ideala pentru picioare neatente. Ma enervez, imi fac draci. In fata mea grupul de copii e din ce in ce mai aproape. O fetita de vreo 5-6 ani ajunge la 2 metri de mine, se opreste, se apleaca si ridica o punga din nisip. Enervarea mea creste: locul e pustiu, cine a lasat gunoaie aici?

-Inainte sa incepem sa ne jucam propun sa strangem un pic din jur, ca sa nu ne incurce sau sa ne ranim (vezi cazatura mea de adineauri!).

Grupuletul se apuca de strans. Gunoaiele nu sunt multe, dar umplem o punga cu plastic, conserve, ata, cablu etc.

-Acum putem sa ne jucam!

Timpul trece.

Pentru cei mai mici jucam si “ascunsa”. Dar jocul ne e oprit brusc de Radu. Gasise o broasca testoasa moarta printre ierburile de la mal. Copii sunt curiosi si incep sa o examineze: “De ce a murit? Pare tanara si sanatoasa”. E o broscuta mica asa ca unul singur o tine in mana, restul privesc. La un moment dat cineva observa ca din gura ii iese un colt de ceva. Trage de colt. Era o bucatica de celofan.

“A murit asfixiata”

“Cred ca e bine ca am strans gunoiul. Pacat ca nu l-am adunat mai devreme, puteam sa salvam micuta creatura.”

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. Bit.

Reclame

Proiectul GREEN in imagini – Un grup de veseli prieteni

ZÂMBEŞTE, ŞI TU

Cum să protejăm natura nu trebuie să fie o simplă întrebare, căreia să-i ataşam diferite răspunsuri, ci trebuie să fie un îndemn pentru a a ne mobiliza şi a face ceva în adevăratul sens al cuvântului pentru mediul inconjurator.

Aşa cum cele 10 porunci, te îndeamnă să NU faci lucruri pentru care mai târziu să regreţi, aşa trebuie să avem în vedere şi păstrarea naturii, dar acest lucru trebuie să vină în primul rând din suflet şi pe urmă din conştientizarea distrugerii unei întregi planete. Pentru mine, ca simplu om, natura reprezintă sursa de energie, locul în care-i zâmbesc soarelui şi el mă răsfaţă înapoi cu razele lui, verdeaţa, parcul în care am trăit atâtea amintiri cu prietenii mei, şi multe altele. Cred că aş renunţa la zâmbet în ziua în care natura asta atât de frumoasă şi pe care am căpătat-o fără a da ceva în schimb, n-ar mai exista.

Astăzi, suntem martori la distrugerea naturii, dar putem schimba acest lucru prin campanii de conştientizare a poluării, prin stimularea interesului elevilor, tinerilor pentru cunoaşterea şi protejarea zonei în care trăiesc, acesta trebuie să reprezinte obiectivul nostru principal.

Noi putem schimba lumea, spun acest lucru deoarece atunci când credem cu tărie în ceva reuşim să ducem la bun sfârşit acest lucru, iar printr-o echipă motivată, care doreşte să vadă din nou acel verde care te face să pluteşti, vom reuşi. Vom reuşi, pentru că vrem să trăim într-o ţară cu oameni veseli, oameni care să aibe o viaţă echilibrată.

Prin protejarea mediului înconjurător, a apei, a solului, folosirii responsabile a energiei şi resurselor, prin demararea campaniilor de protejare a acestora, cred, că atunci când mă voi uita pe cer voi revedea acel curcubeu al copilăriei mele fericite, şi voi respira aerul curat, călcând cu delicateţe prin iarba verde din oraşul meu.

Ştiu că vom reuşi! Exuberanţa, veselia şi zâmbetul nostru va face posibil acest lucru, şi vom vedea verdele acolo unde griul s-a instalat deja.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A.A-A

SA FIM ECO

Pâna nu demult resursele naturale ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

Protejarea mediului în zilele noastre este o adevarată problemă, deoarece populatia nu acorda o atentie deosebita acestui capitol.

Consider că ar trebui luate o serie de măsuri în vederea protejării mediului înconjurator printre care vreau să amintesc cateva de baza cum ar fi:

Ţinand cont de faptul că trăim în Romînia, iar aici populaţia nu acorda nici cea mai mica atenţie protejării mediului, amenzile cît mai mari ar fi de un real ajutor în vederea stopării acestui fenomen de nepăsare şi neglijenă în ocrotirea naturii. Totodata ţin să mentionez faptul că ar da roade şi ca organele abilitate (primaria, consiliul judetean, ocolul silvic) să-şi facă datoria cu privire la amenajarea de cît mai multe coşuri de gunoi în locurile cele mai circulate.

Campaniile publicitare în vederea protejării mediului înconjurator , filmări care ar prezenta , de exemplu parcările pline de gunoaie din ţara noastră şi parcările ţărilor europene frumos amenajate pentru a compara şi a vedea diferenţa.

În final vreau sa închei cu speranţa ca într-o zi , poate cît de curand..lucurile vor fi altfel şi în ţara noastra iar populaţia va conştientiza importanţa protejarii mediului încojurator.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A.D.

De ce V.E.R.D.E.?

Ecologia este un domeniu in care vreau sa ma implic trup si suflet deoarece ma simt datoare sa ajut mediul inconjurator si sa trag un semnal de alarma asupra efectelor devastatoare pe care omul le are asupra mediului inconjurator, din dorinta de a-si creea cat mai mult confort, indepartandu-se astfel de adevarata sa natura.

Am realizat ca singurul mod prin care oamenii vor reusi sa supravietuiasca pe Planeta-Mama este prin intoarcerea la natura verde, si nu traind in natura de beton creeata artificial de mana omului. Trebuie sa intelegem ca verdele are viata, ceea ce un stalp de beton nu va avea niciodata. Cu cat intarziem sa constientizam acest lucru, cu atat ne va fi mai greu sa recastigam si sa  reconstruim adevarata sursa de viata.

Actualmente omul, prin influenta si interventia sa in ciclul naturii, reprezinta cel mai mare dusman al vietii pe Pamant, viata de care depindem si noi, alaturi ce toate fiintele cu care impartim aceste pamanturi.

Ma implic in ecologie cu dorinta arzatoare de salvare a Planetei, desi stiu ca este un tel utopic, totusi pot continua sa lupt pentru a realiza lucruri marunte care pot face diferenta. Verdele face parte din noi, asa cum a fost si va fi mereu, chiar daca incercam sa negam acest lucru.

Imi amintesc de povestea omului care, aflandu-se pe o plaja plina cu stelute de mare aduse la tarm de valuri si care mureau dezhidratate, salva cate stelute putea, arucandu-le inapoi in mare. Dar numarul de stelute era mereu mult prea mare pentru a reusi sa le salveze pe toate. El stia ca singur nu putea salva toate stelutele, dar era motivat de ideea ca efortul lui va conta enorm pentru stelutele salvate, oferindu-le o noua sansa.

Vreau sa ma alatur unor oameni care au aceeasi viziune asupra naturii ca si mine, pentru ca impreuna sa reprezentam Vocea Terrei care momentan sufera din cauza inconstientei noastre.

Articol de Ioana Alexandra Pruna

« Older entries