In prag de sarbatoare, ne vedem la informare!

In data de 19.12.2009, incepand cu ora 10:00, va avea loc la liceul Calistrat Hogas din Piatra-Neamt o prezentare a Programului Tineret in Actiune in care se va discuta despre oportunitatile accesibile tinerilor. Daca esti interesat sa afli mai multe despre modalitatile de a petrece timpul liber, de a te implica in comunitate, de a calatori si de a descoperi lucruri noi, atunci asteptam mesajul tau. Poti sa ne lasi comentariu la acest articol sau sa ne trimiti un mail pe adresa creedromania@gmail.com.

Intrarea este libera, activitatea desfasurata de CREED fiind cofinantata prin intermediul ANPCDEFP!

Va asteptam!

Reclame

16.09

Cea mai inalta intelepciune la care poti ajunge este atunci cand ceea ce ai spus, sa-mplinesti. Cat e de simplu, dar cat e de greu!

Vasile Conta

Povestea cu creatura

In lunca Siretului. Undeva la jumatatea drumului dintre Iasi si Roman.

In fata mea apa de o culoare indoielnica, in spate padurea inalta si frunze imense de brusture. Stau pe un nisip care in alocuri se impleteste cu verdeata “Aici e <<locul unde se termina plaja in conceptia lui Papinian>>, dupa cum ar spune proful meu de drept roman.” Am picioarele ascunse in nisip si ma intind pe spate. Peste tot sunete felurite de pasari mari si mici, de vietati/chestii prin iarba si, in departare, voci cunoscute. Raman privind cerul prin frunzis- o imagine banalizata de-a lungul povestioarelor, dar ramasa la fel de puternica in realitate- si astept. Intru intr-o stare semi-meditativa (ar fi meditativa daca m-as gandi la ceva, dar prin minte nu-mi trece decat linistea si calmul… pacea sufleteasca cum ar spune indienii?). Revin la realitate atunci cand aud zgomote venind din iarba deasa din spatele meu. Mi-e frica de serpi asa ca ma indrept spre gloata de coconi de toate varstele care se indreapta spre mine.

Sunt neatenta, merg desculta si ma impiedic de un cablu din fier care iesea din nisip si era o capcana ideala pentru picioare neatente. Ma enervez, imi fac draci. In fata mea grupul de copii e din ce in ce mai aproape. O fetita de vreo 5-6 ani ajunge la 2 metri de mine, se opreste, se apleaca si ridica o punga din nisip. Enervarea mea creste: locul e pustiu, cine a lasat gunoaie aici?

-Inainte sa incepem sa ne jucam propun sa strangem un pic din jur, ca sa nu ne incurce sau sa ne ranim (vezi cazatura mea de adineauri!).

Grupuletul se apuca de strans. Gunoaiele nu sunt multe, dar umplem o punga cu plastic, conserve, ata, cablu etc.

-Acum putem sa ne jucam!

Timpul trece.

Pentru cei mai mici jucam si “ascunsa”. Dar jocul ne e oprit brusc de Radu. Gasise o broasca testoasa moarta printre ierburile de la mal. Copii sunt curiosi si incep sa o examineze: “De ce a murit? Pare tanara si sanatoasa”. E o broscuta mica asa ca unul singur o tine in mana, restul privesc. La un moment dat cineva observa ca din gura ii iese un colt de ceva. Trage de colt. Era o bucatica de celofan.

“A murit asfixiata”

“Cred ca e bine ca am strans gunoiul. Pacat ca nu l-am adunat mai devreme, puteam sa salvam micuta creatura.”

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. Bit.

Proiectul GREEN in imagini – Un grup de veseli prieteni

ZÂMBEŞTE, ŞI TU

Cum să protejăm natura nu trebuie să fie o simplă întrebare, căreia să-i ataşam diferite răspunsuri, ci trebuie să fie un îndemn pentru a a ne mobiliza şi a face ceva în adevăratul sens al cuvântului pentru mediul inconjurator.

Aşa cum cele 10 porunci, te îndeamnă să NU faci lucruri pentru care mai târziu să regreţi, aşa trebuie să avem în vedere şi păstrarea naturii, dar acest lucru trebuie să vină în primul rând din suflet şi pe urmă din conştientizarea distrugerii unei întregi planete. Pentru mine, ca simplu om, natura reprezintă sursa de energie, locul în care-i zâmbesc soarelui şi el mă răsfaţă înapoi cu razele lui, verdeaţa, parcul în care am trăit atâtea amintiri cu prietenii mei, şi multe altele. Cred că aş renunţa la zâmbet în ziua în care natura asta atât de frumoasă şi pe care am căpătat-o fără a da ceva în schimb, n-ar mai exista.

Astăzi, suntem martori la distrugerea naturii, dar putem schimba acest lucru prin campanii de conştientizare a poluării, prin stimularea interesului elevilor, tinerilor pentru cunoaşterea şi protejarea zonei în care trăiesc, acesta trebuie să reprezinte obiectivul nostru principal.

Noi putem schimba lumea, spun acest lucru deoarece atunci când credem cu tărie în ceva reuşim să ducem la bun sfârşit acest lucru, iar printr-o echipă motivată, care doreşte să vadă din nou acel verde care te face să pluteşti, vom reuşi. Vom reuşi, pentru că vrem să trăim într-o ţară cu oameni veseli, oameni care să aibe o viaţă echilibrată.

Prin protejarea mediului înconjurător, a apei, a solului, folosirii responsabile a energiei şi resurselor, prin demararea campaniilor de protejare a acestora, cred, că atunci când mă voi uita pe cer voi revedea acel curcubeu al copilăriei mele fericite, şi voi respira aerul curat, călcând cu delicateţe prin iarba verde din oraşul meu.

Ştiu că vom reuşi! Exuberanţa, veselia şi zâmbetul nostru va face posibil acest lucru, şi vom vedea verdele acolo unde griul s-a instalat deja.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A.A-A

« Older entries