Importanta protejarii mediului inconjurator

Dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că un mediu înconjurător sănătos e un drept important al fiecăruia, de care avem mare nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cele de trebuinţă acum. Dacă mai amânăm, riscăm să “crape buba” şi atunci vom ajunge să simţim fiecare direct şi dureros ce înseamnă să nu ai un mediu curat.

Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii, poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii şi valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu într-o lume condusă de interese materiale şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părăsiţi de optimism şi să fim convinşi că, începută de la cea mai fragedă vârstă, educaţia ecologică are mari şanse.

Ce nimeni nu poate contesta este faptul că omul afectează mediul în fiecare clipă într-o multitudine de feluri, unele mai dăunătoare decât altele. Un alt adevăr este acela că aşa cum putem să stricăm, murdărim, tăiem putem foarte bine să şi reparăm, curăţăm, plantăm, într-un cuvânt să ajutăm natura. Şi aici se ajunge la întrebarea ” Dacă nu noi, atunci cine?”. Citește restul acestei intrări »

Reclame

Mediul – prietenul meu

Mediul inconjurator este prietenul nostru. De ce? Pentru ca el ne primeste ori de cate ori parasim locuinta noastra, pentru ca ne ofera ambientul in care traim si pentru ca ne asigura supravietuirea. Cum ne comportam cu un prieten care ne ofera aceste beneficii? Il rasplatim!

De aceea, astazi va voi spune cum imi rasplatesc eu Prietenul: mediul inconjurator. Cel mai la indemana imi este sa il protejez de rele, iar in al doilea rand sa il fac sa se dezvolte. Protectia i-o asigur prin incercarea de a polua cat mai putin: aruncarea deseurilor in cosuri special amenajate pt plastic, hartie, sticla, materiale organice;  utilizarea eficienta a resurselor energetice si materiale: lumina si electrocasnicele functioneaza atata timp cat e necesar, iar materiale de tip hartie, pungi sunt folosite la capacitatea lor maxima, fiind apoi duse catre centru de colectare in vederea reciclarii. De asemenea, conservarea sursei de apa ocupa un rol important: atunci cand nu mai e necesara apa, inchid robinetul.

Pe langa protectia mediului inconjurator, cred ca ar fi necesara si dezvoltarea de spatii verzi. Aceasta este contributia mea la protectia mediului inconjurator. Nu cred ca e suficienta, protejarea mediului ambiant fiind pe deplin realizata cand toti cei ce locuiesc in mijlocul lui vor realiza ca doar lucrand impreuna la prevenirea poluarii si dezvoltarea spatiilor verzi, vom reusi sa ne rasplatim Prietenul.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. M.

Camera mea

Mediul inconjurator este ca o camera imensa, iar noi toti impartim spatiul sau. In natura exista si delimitarile noastre mici, personale, unde noi facem legea apartamente, case, vile, blocuri.

Uitam cel mai des insa ca suntem parte dintr-o constructie mai ampla, care trebuie ingrijita la fel de atent cum aspiram o data pe saptamana, cum spalam rufele si cum gatim. Ce rost are sa stergi praful cu minutiozitate daca atunci cand deschizi geamul strada e inundata de ambalaje, iar aerul incarcat se asaza din nou acolo unde tocmai ai curatat?

Uneori camera mea e in haos. Citește restul acestei intrări »

INFIAZA UN COPAC!

Fiecare  dintre  noi  realizeaza  trecerea  timpului   nu  numai  privind  la ceas  sau  numarand  zilele  care trec, ci   si  observand  schimbarile  din  viata  plantelor.

Ne dam seama ca a venit  primavara   atunci  cand  pomii  sunt plini de flori, ca  e vara  cand   fructele sunt  coapte, ca toamna  scutura frunzele  galbene  asternand  covoare  naturale  pe asfalt  si  in sfarsit intelegem ca e iarna  atunci cand zapada  sau  chiciura  se  astern  pe  ramurile  copacului  observat.

Haideti  sa alegem – fiecare  dintre  noi  – cate un copac din apropierea casei  sau a scolii  (locul  prin care trecem zilnic) si sa invatam de la natura  despre  frumusetile ei.

Copacul respectiv  nu  inseamna  ca este  al nostru, ci ca  “l-am  infiat“ pentru  a avea  grija de el. Ce raspunderi  ar avea  cineva  care  a infiat  un copac? In  primul rand trebuie  sa cunoasca foarte  bine copacul. Sa noteze  ceea ce observa, sa deseneze, sa faca fotografii  in  fiecare  anotimp, sa creeze  texte despre acel copac, sa  ude copacul daca e seceta.

Poate vom  reusi sa fim mai buni, mai generosi, mai atenti la ceea  ce se intampla  in  jurul nostru, poate  vom  iubi mai  mult natura  si toate formele de viata ce ne inconjoara, poate vom  intelege  ca suntem datori sa protejam  ceea  ce am primit  de  la  natura.

De  uratenie  suntem satui.

Haideti sa  ne facem viata mai frumoasa!

De noi  depinde !

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. V. A.

Căci “Eu” sunt “Voi” şi “Voi” suntem “Noi toţi”

Venise timpul să trec la fapte. Nu mai puteam să vorbesc şi iar să vorbesc. Trebuia să acţionez cumva. Mă săturasem de ‘prostiile tevembeliste’, de oamenii vorbitori de limbă fără fapte, de cuvintele care nu prindeau formă, de ideile fără sens, de nesimţirea unora cu care tratau şi cu care tratează natura şi multe altele care mă iritau nervos.

Venise timpul să trec de la vorbe şi idei la fapte, la ecofapte. Şi atunci mi-am găsit ecosensul voluntar …

M-am ataşat foarte repede de el, simţind că el este drumul meu către desăvârşirea fiinţei mele, drumul osificării ideilor mele, drumul visurilor mele, drumul ecosimţurilor mele…

Patimă, hotărâre, dorinţă, nervi, răbdare, gânduri, idei, resurse, certuri, etc., pe toate le-am pus la bătaie pentru că simţeam că venise timpul…

Venise timpul să lupt pentru natura care îmi dăduse atâtea amintiri placute, să încerc să dau înapoi naturii sensul, să lupt pentru viitorul copiilor noştri.

Dar simt că pentru îndeplinirea acestei misiuni atât eu cât şi ceilalţi oameni trebuie SĂ MUNCIM mult, prima dată cu noi înşine şi mai apoi cu ceilalţi. Trebuie să ne găsim echilibrul nostru interior pentru a putea trece peste toate hopurile, să existe comunicare la nivelul simţurilor şi a faptelor noastre , să se creeze o unitate puternică , plăcută a sensurilor noastre, să existe dreptate în faptele noastre, să fim hotarâţi, fermi, implicaţi în ceea ce facem sau vrem să facem, să cunoaştem lumea cu tot ce are frumos , dar si cu urâţeniile sale, să ţintim sus, tot mai sus, să simţim oamenii, să încercăm să schimbăm mentalităţile trecutului, să rescriem prezentul pentru a reuşi să educăm viitorul, să dăm naturii sensul, să devenim modele demne de urmat, prin faptele noastre, pentru cei de dinaintea sau din urma noastră…

Dacă nu reuşim toate acestea nu o să facem mare lucru, o să trăim din visuri, o să culegem nisipul ideilor noastre, o să ne aventurăm în banalitatea cotidiană, o să filosofăm vorbele frumoase surprinse prin cărţi, natura va încerca să îşi regăsească echilibrul, însă fără cei care îşi bat joc de ea, şi în final,  noi, oamenii, vom inceta să mai existăm …

Articol pentru concursul Ecologie de poveste A. A.

« Older entries Newer entries »