„Are we different?” pentru mine

Pentru mine proiectul “Are we different?” a însemnat și încă înseamnă o schimbare. M-am schimbat mult pe parcursul acestor două săptămâni și fără îndoială acest process va continua și după finalizarea proiectului. Am devenit cineva care știe când să lupte, când să vorbească și cand să tacă. Mi-am depasit limitele și am acces la un nou nivel. Am aflat că poți găsi oameni minunați, la care nu ai vrea să renunți niciodată și într-o altă țara sau în colțuri diferite ale aceleiași țări. Acum știu mai multe despre lume, despre mecanismele de la baza ei, știu să disimulez mult mai bine.

Încă nu realizez dacă lupt sau am renunțat deja . Am crescut, am schimbat ceva. Ieri am fost cineva la care înainte poate doar visam. Eram acolo unde trebuia să fiu, trăiam. Timp de două săptămâni am trăit o gamă de experiențe intense și variate.

Nu am mai avut timp să visez. Mi-m trăit visele. Unele au ajuns la paroxism, fiind îndeplinite, în timp ce altele stau încă sub semnul ceții. Dar cheia descifrării lor o voi găsi doar după acest proiect.

Rememorând clipele pot spune fără ezitare că am început minunat, că am cântat până la epuizarea propriu-zisă a vocii, am dansat, am râs și nu am plâns. Lcrimile nu și-au avut locul, nu aici. Poate după.

Am descoperit că e un drum lung până la a afla cine sunt, că probabil e nevoie să mă mai schimb de câteva ori sau poate nu aflăm niciodată cine suntem cu adevărat, pentru că ne pierdem în căutare.

Azi știu că oamenii sunt esența vieții. Că fără oameni nu doar suntem singuri, dar suntem inutili.

Proiectul acesta m-a trezit. M-a ajutat să-mi reclădesc încredere în forțele proprii într-un moment în care tindeam să mă izolez, să renunț.

De două săptămâni nu mă mai recunosc, însă, poate că mă voi regăsi după ce voi pleca. Și chiar dacă nu o voi face nu regret nimic.

Mi-e dor de anumite lucruri, simt că s-au schimbat mult prea repede, că nu am avut timp să le conștientizez cum mi-aș fi dorit, să le aprofundez. Nu am simțit suficient. A fost un haos frumos.

Nu suntem deloc diferiți, suntem oameni. Caractere. Și, deși e ciudat pentru mine să spun asta, cred că mi-am făcut prieteni. Nu mă atașez ușor, dar două saptamani petrecute non-stop cu aceleași persoane mi-au schimbat concepția.

“Are we different?” mi-a demonstrat că nimic nu mă oprește, trebuie doar să-mi doresc suficient de mult și să fac ceva în sensul acesta. Am făcut cunoștință cu laturi ale mele de care nu știam că pot exista. Și le-am exploatat la maximum.

Azi pot spune că habar nu am cine sunt, dar știu ce vreau să fac mai târziu, știu mult mai multe lucruri decât atunci când am venit. Nu am idee pe ce drum să merg, însă știu pe cine să aleg, pe cine am ales de la început.

Știu că pot, știu că diferența o fac eu.

“People always leave”, oamenii pleacă întotdeauna. Dar nu-I putem nicicum face să stea? Eu voi încerca.

E.R

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: