Peripeții de tineret

În perioada 9.07-22.07 în Neamț se desfășoară un schimb de tineri ce reunește 12 persoane din România și 12 din Republica Moldova. Scopul? Depășirea prejudecăților, cunoașterea asemănărilor și deosebirilor dintre cele două grupuri naționale, derularea de activități de voluntariat împreună. Poate că proiectul, finanțat prin Programul Tineret în Acțiune al Comisiei Europene, ar fi fost unul la fel ca altele, dacă nu ar apărut o situație de forță majoră, îmbolnăvirea unei fete din grupul de participanți.

În vârstă de 17 ani, din Republica Moldova, tânăra noastră a ajuns Sâmbătă dimineața la Spitalul Județean Neamț, fiind transportată 45 de kilometri cu ambulanța. Grijile noastre, ale responsabililor de grup, au fost spulberate, rând pe rând. Mai întâi a fost distrus mitul că ambulanțele întârzie. A ajuns atât de repede, încât abia am avut noi timp să ne pregătim de drum. Oamenii de pe ambulanță, amabili, ne-au explicat procedura, ca să nu intrăm cu toții în panică.

La spital, consultul inițial, analize și diagnostic: apendicită acută gangrenoasă! Tânăra noastră, S.Ț, ne-a zâmbit și ne-a spus printre lacrimi, că ea ar mai fi putut sta cu durerea încă multe zile, strângând din dinți. Decizia medicului, operație!

A început pentru echipa de organizare a proiectului un nou moment de cumpănă. Tânăra, fiind din Republica Moldova, minoră, nu avea alături pe nimeni  din familie, care să se preocupe de starea ei medicală. Tineri fără experiență în astfel de cazuri, responsabilii din proiect au întrebat pe toată lumea din cercul de prieteni, ce anume ar trebui făcut în continuare. Verdictul grupului, TREBUIE stimulată financiar echipa de medici care se va ocupa de operație, astfel încât să ne asigurăm că totul va decurge bine.

Am refuzat să credem asta. Pentru organizatori, tineri cu idealuri, care promovează valorile europene în cadrul comunităților locale, asta ar fi fost ceva de neconceput. Au început discuții lungi, despre ”Ce ai fi făcut dacă erai tu”, ”Sigur, ți-e ușor să spui când e vorba de cineva străin”, însă răspunsul CREED a fost de fiecare dată același. Actul medical este gratuit, sau contra cost, ar trebui să fie de aceași calitate și să aibă drept scop vindecarea pacientului. Obligația morală devenea din ce în ce mai apăsătoare, s-a discutat cu medicul chirurg care urma să efectueze operația, dar vocile din jur insistau că e necesar un stimulent financiar.

Domnul doctor ne-a asigurat că tânăra va primi cel mai bun tratament și va avea toată atenția sa. Nu i-am dat bani. Am intrat totuși în panică atunci când trecuseră deja două ore peste ora fixată pentru operație. Am mers din nou la spital și am discutat cu medicul, aproape convinși de vocile din jur care repetau la unison: dați bani, dați bani, cafea, whiskey, ceva, orice…Domnul doctor ne-a reconfirmat că operația va avea loc. Ne-a explicat că există o întârziere deoarece medicul anestezist este într-o altă operație, fericită, o cezariană! Vocile și-au schimbat tirul: medicul chirurg este dispus să opereze, însă anestezistul nu va dori asta. Fiind Sâmbătă, probabil că va amâna până Luni.

Ne întrebam, ”Ce s-a întâmplat cu încrederea în oameni?” ”Oare nu mai există profesionalism?” ”Unde a dispărut cinstea și responsabilitatea?” Aveam să înțelegem că grijile noastre erau nefirești. Seara, la ora 19, prietena noastră S.Ț a fost operată. Starea ei după operație – bună. Starea ei după trei zile? Foarte bună. În spital, medicul a fost mereu aproape de pacienta sa. A avut vorbe bune, a fost calm, și s-a arătat preocupat de evoluția ei.

Acum, S.Ț a fost externată și este din nou în grupul de prieteni din cadrul proiectului, care i-au dus lipsa. Este activă, are doar cuvinte bune despre interacțiunea ei cu sistemul medical nemțean, și asta simțim și noi, cei care am fost în jurul ei în acest moment.

Cel care în opinia noastră merită toate mulțumirile este domnul doctor Ioan – Gabriel Manea, medic chirurg, și alături de dânsul întreaga echipă care a acționat în tratarea tinerei S.Ț, până la urmă un copil străin, dintr-o altă țară, fără familie alături, fără mijloace financiare, speriată de ceea ce i se întâmplă și copleșită de durerea fizică.

Domnule doctor  Ioan – Gabriel Manea, vă dorim o carieră prolifică, multe împliniri și spor în tot ceea ce vă propuneți! Vă mulțumim că prin activitatea dumneavoastră contribuiți la respectarea valorilor care ar trebui să ne definească ca oameni.

1 comentariu

  1. Natalia Bazan said,

    19/07/2012 la 09:13

    Sincere multumiri celor ce au fost alaturi de fiica mea in acele clipe. Domnului doctor Ioan-Gabriel Manea plecaciuni pina la pamint, succese si respect din partea tuturor. Va multumesc mult.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: