Camera mea

Mediul inconjurator este ca o camera imensa, iar noi toti impartim spatiul sau. In natura exista si delimitarile noastre mici, personale, unde noi facem legea apartamente, case, vile, blocuri.

Uitam cel mai des insa ca suntem parte dintr-o constructie mai ampla, care trebuie ingrijita la fel de atent cum aspiram o data pe saptamana, cum spalam rufele si cum gatim. Ce rost are sa stergi praful cu minutiozitate daca atunci cand deschizi geamul strada e inundata de ambalaje, iar aerul incarcat se asaza din nou acolo unde tocmai ai curatat?

Uneori camera mea e in haos.Cartile se amesteca cu ziarele undeva sub revistele mamei, hainele se aduna intr-un maldar pe fotoliu iar pe jos sunt suficiente firmituri cat sa hraneasca o colonie de furnici. Intotdeauna am scuza insa. Sunt ocupata cu scoala, trebuie sa rezolv probleme sau sa ies in oras. Ceea ce toti remarcam este insa ca dormim asa cum ne asezam asternuturile. Daca e dezordine in camera ta, esti confuz, imprastiat in gandire, vrei sa te apuci de ceva dar nu stii de unde sa incepi.

La fel mi se intampla atunci cand ies din camera mea si intru in camera noastra. Daca mizeria iese din gunoi si florile sunt calcate, daca raul care desparte cartierul meu in doua e de-un verde toxic si spala un motor aruncat de vecinul de la patru exact in albie  imi vine sa schimb camera. Singura problema e ca sunt blocata aici, o alta camera nu stiu daca exista.

O alta problema e ca nu e suficient sa sterg praful cu Pronto ca totul sa devina curat si stralucitor. Natura e un organism in ansamblul ei, fiecare modificare pe care o sufera e aproape irevocabila. Mai mult decat atat, in camera aceasta nu noi suntem adevaratii proprietari. Noi suntem doar gazduiti, iar daca gazda nu e respectata,s e intoarce impotriva noastra.

E ca si cum atunci cand ne murdarim propria casa, curentul s-ar supara si s-ar intrerupe, apa ar refuza sa mai circule prin tevi, gresia de pe jos s-ar surpa iar focul aragazului ar izbucni ca lava din vulcan.

In cele din urma, daca natura e distrusa, ce rost mai are sa fim obsedati de ordinea din apartamente, scarile blocului sau holurile scolii?

Grija pentru camera noastra am capatat-o cand mi-am dat seama de tendinta de a fura de la gazda, de a-i murdari covoarele de iarba si a-i colora apele din tevile putinelor rauri pe unde am trecut.

Cand o prietena mi-a povestit despre padurea imensa de langa casa ei si am vizitat-o ca sa vad 10 copaci adunati intr-un dreptunghi izolat in intinderea campului.

Nu am facut mai mult decat sa strang gunoaiele scapate de oamenii care mergeau in fata mea pe trotuar, sau sa ridic melcii care stateau sa fie calcati dupa ploaie. Am participat intr-o tabara pentru ecologizarea unui sat din Brasov unde am curatat un deal intreg, pe parcursul a trei zile. Un deal din numarul nesfarsit  care ne compun camera.

Cred insa ca mai important e sa pastrez ordinea dupa mine, ceea ce fac mereu afara, pentru ca imi respect gazda cat si pe cei care au fost aici de la bun inceput.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste 10.08.2009

2 comentarii

  1. Ramona Lungu said,

    11/08/2009 la 01:08

    Va admir vointa si la cat mai multe reallizari!

    • creedromania said,

      11/08/2009 la 01:11

      Nu doarme nimeni la ora asta? Multumim Ramona. Pentru noi conteaza foarte mult ajutorul si implicarea prietenilor. Contam pe tine pe mai departe. Tinem legatura! Sa ai o noapte frumoasa!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: